fiord-refill

Motto : "vreme trece, vreme vine / toate’s veghi si noua toate"  Mihai Eminescu

 

   Nu este vorba despre rîuri, ci despre localităţi. Adică orăşelul Baraolt, jud. Covasna şi Argeşul, a se înţelege Piteştiul. Ce le leagă sînt  permisele de conducere care au fost luate fraudulos – pe bani şi despre care s-a făcut atîta tam-tam în mass-media, dar acum s-a luat vacanţă.

  Cu permisele acestea de conducere mi-am adus aminte de un incident asemănator, dar nu cu fraudă sau cu o aşa fraudă, petrecut mai demult. Să vi-l spun.

  Orăşelul Baraolt se află la cîteva zeci de kilometrii de Braşov, chiar pe malul rîului care-i poartă numele. Nu are ieşire la  calea ferată, aşa că pe CFR, pe relaţia Braşov- Sighişoara cobori la staţia Augustin şi de acolo se vede în zare orăşelul la vre-un  kilometru şi ceva. Cu maşina nu am fost niciodată aşa că nu vă pot da  informaţii cum ajungi acolo pe şosea. Cîteva mii de locuitori, două intersecţii mai importante, iar pe străzi trecea o maşină cam la vre-o zece minute. Cîteva magazine şi două cîrciumi, una cu pian şi una fără pian. La cîrciuma fără pian, cu mai mare priză la mase, se mai trezea orăşelul la viaţă că atunci cînd se îmbătau românii îi lua la poceală pe unguri şi invers. În rest, un orăşel muncitoresc domol, ţinut în viaţă de exploatările miniere de cărbuni din apropiere. Dar acum vine cea mai mare bogăţie, neştiută, a orăşelului : exista în urbe o şcoală de şoferi amatori. Şi aceea şcoală de şoferi nu avea cursanţi. Vorba aceea : te luau după stradă ca să faci şcoala de şoferi. O  făceai şi cum oraşul era domol şi cu o singură intersecţie principală, luai carnetul cu condiţia să te prezinţi la examen.

  Între 1982 şi 1983 am stat la Baraolt, în delegaţie, deoarece trebuia să urmăresc în exploatare, din partea proiectatului, o intalaţie de foraj prototip. Veneau o droaaie de mărimi de prin ministere să vadă neminunăţia românească cum nu mergea ea. Asta pînă s-a aflat de şcoala de şoferi amatori. Atunci s-a deschis zăgazul.  Toţi moşii, ba şi cîteva babe, dar şi tineri, de la Bucureşti şi Constanţa, care rataseră examenele de conducere în altă parte, s-au bulucit în bietul orăşel. Pac ! viză de flotant, pac ! examen de conducere, pac ! luat examen. Nu avea Bucureştiul  în acea perioadă o aşa densitate pe metrul pătrat de ministeriali şi directori, de ziceai că s-a mutat  NASA la Baraolt. Eu nu am dat examen de conducere fiindcă în acele timpuri, aveam salariu mituleţ, şanse de a-mi cumpăra maşină erau mici – doar dacă o cîştigam la loto, astfel că am ratat oportunitatea.

  Aşa că în ziua de azi sindromul "carnetul de şofer made Piteşti" nu este singular şi nici măcar inedit. Doar că atăzi fenomenul s-a adaptat la economia de piaţă şi a căpătat culoarea locală, de cumetrie, a timpului modern românesc.

  Chiar, o mai exista orăşelul Baraolt ? O mai fi şcola de şoferi sau au plecat şi profesorii de acolo la căpşuni ?

 

Motto : "vreme trece, vreme vine / toate’s veghi si noua toate"  Mihai Eminescu

 

   Nu este vorba despre rîuri, ci despre localităţi. Adică orăşelul Baraolt, jud. Covasna şi Argeşul, a se înţelege Piteştiul. Ce le leagă sînt  permisele de conducere care au fost luate fraudulos – pe bani şi despre care s-a făcut atîta tam-tam în mass-media, dar acum s-a luat vacanţă.

  Cu permisele acestea de conducere mi-am adus aminte de un incident asemănator, dar nu cu fraudă sau cu o aşa fraudă, petrecut mai demult. Să vi-l spun.

  Orăşelul Baraolt se află la cîteva zeci de kilometrii de Braşov, chiar pe malul rîului care-i poartă numele. Nu are ieşire la  calea ferată, aşa că pe CFR, pe relaţia Braşov- Sighişoara cobori la staţia Augustin şi de acolo se vede în zare orăşelul la vre-un  kilometru şi ceva. Cu maşina nu am fost niciodată aşa că nu vă pot da  informaţii cum ajungi acolo pe şosea. Cîteva mii de locuitori, două intersecţii mai importante, iar pe străzi trecea o maşină cam la vre-o zece minute. Cîteva magazine şi două cîrciumi, una cu pian şi una fără pian. La cîrciuma fără pian, cu mai mare priză la mase, se mai trezea orăşelul la viaţă că atunci cînd se îmbătau românii îi lua la poceală pe unguri şi invers. În rest, un orăşel muncitoresc domol, ţinut în viaţă de exploatările miniere de cărbuni din apropiere. Dar acum vine cea mai mare bogăţie, neştiută, a orăşelului : exista în urbe o şcoală de şoferi amatori. Şi aceea şcoală de şoferi nu avea cursanţi. Vorba aceea : te luau după stradă ca să faci şcoala de şoferi. O  făceai şi cum oraşul era domol şi cu o singură intersecţie principală, luai carnetul cu condiţia să te prezinţi la examen.

  Între 1982 şi 1983 am stat la Baraolt, în delegaţie, deoarece trebuia să urmăresc în exploatare, din partea proiectatului, o intalaţie de foraj prototip. Veneau o droaaie de mărimi de prin ministere să vadă neminunăţia românească cum nu mergea ea. Asta pînă s-a aflat de şcoala de şoferi amatori. Atunci s-a deschis zăgazul.  Toţi moşii, ba şi cîteva babe, dar şi tineri, de la Bucureşti şi Constanţa, care rataseră examenele de conducere în altă parte, s-au bulucit în bietul orăşel. Pac ! viză de flotant, pac ! examen de conducere, pac ! luat examen. Nu avea Bucureştiul  în acea perioadă o aşa densitate pe metrul pătrat de ministeriali şi directori, de ziceai că s-a mutat  NASA la Baraolt. Eu nu am dat examen de conducere fiindcă în acele timpuri, aveam salariu mituleţ, şanse de a-mi cumpăra maşină erau mici – doar dacă o cîştigam la loto, astfel că am ratat oportunitatea.

  Aşa că în ziua de azi sindromul "carnetul de şofer made Piteşti" nu este singular şi nici măcar inedit. Doar că atăzi fenomenul s-a adaptat la economia de piaţă şi a căpătat culoarea locală, de cumetrie, a timpului modern românesc.

  Chiar, o mai exista orăşelul Baraolt ? O mai fi şcola de şoferi sau au plecat şi profesorii de acolo la căpşuni ?

 

Anton Pann :

                       "Vorba-şi are şi ea vremea ei,

                        Iar nu să o trînteşti cînd vrei.

                          După proverbul turcesc :

                       Sioileiesem sioz olur, sioilemeiesem dert olur,

                          Adică : 

                       De voi zice, vorbă să face, de nu voi zice, venim să face."

Anton Pann :

                       "Vorba-şi are şi ea vremea ei,

                        Iar nu să o trînteşti cînd vrei.

                          După proverbul turcesc :

                       Sioileiesem sioz olur, sioilemeiesem dert olur,

                          Adică : 

                       De voi zice, vorbă să face, de nu voi zice, venim să face."

Anton Pann :

                       "Vorba-şi are şi ea vremea ei,

                        Iar nu să o trînteşti cînd vrei.

                          După proverbul turcewsc :

                       Sioileiesem sioz olur, sioilemeiesem dert olur,

                          Adică : 

                       De voi zice, vorbă să face, de nu voi zice, venim să face."

Anton Pann :

                       "Vorba-şi are şi ea vremea ei,

                        Iar nu să o trînteşti cînd vrei.

                          După proverbul turcewsc :

                       Sioileiesem sioz olur, sioilemeiesem dert olur,

                          Adică : 

                       De voi zice, vorbă să face, de nu voi zice, venim să face."

Anton Pann :

                           "Cum ş-a gătit, aşa a prînzit.

                            Cum a semănat, aşa a mîncat."

                             

Anton Pann :

                           "Cum ş-a gătit, aşa a prînzit.

                            Cum a semănat, aşa a mîncat."